PSIHOTERAPIE - DESPRE PSIHOTERAPIE

                            Psihoterapie - Despre Psihoterapie

Cu totii ne dorim sanatate perfecta si  in anumite momente ale vietii, chiar ne simtim foarte sanatosi, dar, din nefericire, alteori nu. Probabil a fi sanatos 100%, e discutabil, pentru ca traim intr-o lume unde mancarea nu este cu adevarat sanatoasa, mediul in care suntem, nu este perfect echilibrat, responsabil si iubitor sau in care domneste numai pacea, armonia dragostea si bucuria. Totusi, o SANATATE OPTIMA este posibila.  

O veche vorba inteleapta spune ca natura nu cunoaste probleme ,ci numai solutii.

Terapiile  naturale  cuprind o categorie larga de metode de vindecare  ; Fitoterapia,  Terapia Florala Bach, Dietoterapia , Acupunctura , Presopunctura, Osteopatia, Masajul Terapeutic,  Homeopatia, Ozonoterapia sau  Medicina Energetica si Psihoterapia, etc.  

Desi unele forme de terapie sunt folosite ca alternative ale terapiei alopatice , cele mai multe metode sunt acum folosite in complementaritate cu ingrijirea oferita de medici si alte tratamente traditionale.

Aceste terapii nu prezinta riscuri, sunt  deopotriva naturale si accesibile.

Abordarea terapeutica  in cadrul acestor terapii  este deopotriva contemporana si straveche,  este cea mai potrivita sintagma pentru a descrie numarul tot mai mare de abordari care, intelegand corpul ca pe un sistem de energii, promoveaza sanatatea, vindecarea si fericirea .

Cand vorbim despre imbolnavire, ne gandim doar la microbi si alimente.

Dar nivelul emotional si spiritual sunt la fel de importante pentru sanatate, avand adesea un rol crucial in echilibrul organismului.

Istoria psihoterapiei se confunda cu istoria terapiei si cu istoria , fiintei umane .

Ea este , desigur , cea mai veche si cea mai “naturala”din toate remediile , incepand odata cu comunicarea interumana , cu posibilitatea unei fiinte de a participa activ la suferinta alteia , de a o alina prin prezenta spiritului .

In practica medicala,  psihoterapia asa cum este ea asa definita ca : ansamblul mijloacelor psihologice de actiune prin care se intervine asupra bolii, in scopul obtinerii unei vindecari sau ameliorarii acesteia , este o cvasioconstanta care, singura sau inpreuna cu alte mijloace , realizeaza demersul terapeutic.

Pot sa spun ca definitia anterioara si- a modificat intr- o asemenea masura gradul de generalitate , incat din functionala a devenit evident istorica , cu atat mai mult  cu cat paleta problemelor si problematicii pe care o definitie ideala referitoare la psihoterapie ar trebui sa le cuprinda ,  necesita in permanenta sa fie  extinsa pentru a putea acoperi intregul ansamblu numit generic psihoterapie .

Psihoterapia, Consilierea Psihologica, Dezvoltarea Personala se adreseaza tuturor persoanelor care doresc sa se dezvolte din punct de vedere psihologic, persoanelor care trec prin situatii de viata carora nu le mai fac fata la un moment dat.

Psihoterapia face parte din terapiile alternative, care duce la o mai buna integrare de Sine si In societate, la echilibrare personala. Aproape orice persoana trece  prin viata prin momente dificile, sau la un moment dat se  simte  ca stilul personal de a fi In lume n-o mai ajuta Intr-o situatie data.

Dezvoltarea personala este un termen mai larg in care intra toate programele care au ca scop cresterea psihologica a unei persoane imbunatatirea starii psihice si mentinerea ei (consiliere psihologica, coaching, NLP, psihoterapie).

Consilierea psihologica se axeaza pe prezent si viitor, la fel ca si coachingul , psihoterapia se axeaza in primul rind pe trecut, insa avind ca scop functionarea eficienta in prezent si viitor. Granita intre consiliere, psihoterapie, dezvoltare personala este fina si iterconectata. De altfel in competentele unui conslilier psihologic si ale unui psihoterapeut intra si dezvoltarea personala dupa cum urmeaza : “Consilierea psihologica este interventie psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau in scopul promovarii sanatatii, preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament ale beneficiarilor.

 Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie, focalizandu-se pe optimizare si dezvoltare personala, pe probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici.

Psihoterapia consta in interventia psihologica realizata in mod stiintific si in spirit umanist, in scopul promovarii sanatatii, optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in tulburarile somatice, precum si in situatii de urgenta si risc.”* preluat din Norme - Competentele profesionale ale psihologilor cu drept de libera practica, conform colegiului Psihologilor)

Indiferent de metoda adoptata fie ca este vorba de;   Terapiile de Relaxare, Terapiile Comportamentale ,DMP( Deep Memory Processsau Vindecarea Memoriilor Profunde) , Psihoterapiile Scurte,  Terapiile Experientiale , Psihosomatica, Psihoterapii Corporale, HipnozaClinica, etc,  toate au ca scop suprem obtinerea unui echilibru in toate aspectele vietii si starea de bine a persoanei.

Psihoterapiile umaniste (gestaltterapia, artterapia, terapia experientiala, terapia centrata pe client - sau terapia rogersiana, terapia adleriana, analiza tranzactionala si multe altele) privesc persoana Intr-un mod autentic, natural, denumind-o "client" In loc de traditionalul - "pacient". Astfel persoana este privita ca un egal de dialog, nu ca o fiinta bolnava si neajutorata care vine la terapeut s-o vindece si sa-i rezolve problemele.

In sedintele de psihoterapie persoana este ajutata sa-si gaseasca solutii mult mai bune de viata, in general, sa-si restructureze si sa-si optimizeze propria configuratie a personalitatii astfel incat sa-si poata rezolva problemele intr-un mod matur, realist si de multe ori sa se dezvolte personal.

Exista insa multe expectatii irealiste cum ca un psihoterapeut ar da sfaturi sau solutii la problema persoanei. Psihoterapeutul nu da sfaturi si nu rezolva problemele clientului, nu traieste in locul clientului. Poate oferi sugestii si biblioterapie. Psihoterapiile umaniste nu trateaza persoana ca avand o boala, ci ca trecand printr-un impas existential.

Psihoterapeutul pune intrebari astfel incat persoana in cauza sa-si ofere raspunsurile si solutiile necesare. Nimeni in afara de persoana in cauza nu stie mai bine ce este mai de dorit pentru ea. Psihoterapeutul stimuleaza persoana In asa fel incat ea sa isi gaseasca resursele interne.

Raspunsurile nu sunt la mine ca psihoterapeut, ci la client. Daca eu stiu sa pun Intrebarile potrivite, clientul invata si el sa Isi repete Intrebarile, sa Isi ofere raspunsurile, sa se cunoasca, sa constientizeze de ce face anumite lucruri si din ce cauza nu le face pe altele. Terapeutul nu este prieten, nu este parinte - mama sau tata. Terapia presupune ajustarea asteptarilor si fata de sine. Psihoterapeutul nu face decit sa fie un fel de "moasa". Raspunsurile nu sint la terapeut, ci la client. Solutia nu e la terapeut, ci la client. Resursele nu sint la terapeut, ci la client.

Psihoterapeutul nu ofera solutii pe tava ci - ajuta persoana in terapie - sa isi gaseasca solutiile optime, sa isi re-gaseasca resursele. Relatia psihoterapeutica este instrumentul pentru schimbare. O relatie terapeutica buna duce la un succes in psihoterapie.

Clientul e nevoie sa fie responsabil pentru terapie, sa fie motivat, sa invete sa se autoanalizeze, sa-si puna intrebari, sa fie inteligent, sa fie rabdator si perseverent cu Sine, sa aiba capacitate de introspectie si analiza. citeste, se straduieste, se observa pe sine, se analizeaza. Daca dorim sa ne cunoastem si sa ne schimbam e necesar sa depunem eforturi la fel ca si atunci cind dorim spre exemplu sa invatam ceva nou.

O terapie eficienta este aceea care se adreseaza cauzelor simptomului dvs, nu doar rezolvarea lipsei simptomului (depresie, anxietate etc). Simptomul este virful aisbergului, cauza fiind cea care il genereaza.

Clientul invata sa se accepte asa cum este, sa se Inteleaga la nivel mental, afectiv. Invata sa-si recunoasca sentimentele si trairile din prezent, invata sa descopere legatura trairilor din prezent cu trairile din trecut, cu problemele nerezolvate din trecut. Invata sa restructureze trecutul, sa accepte trecutul, sa traiasca In prezent si sa reconsidere viitorul. Invata ca simptomul lui exprima ceva, ca este important in existenta sa. Simptomul clientului este cel care il aduce la psihoterapie, care-l atentioneaza si il trezeste pe client.

Simptomul il face sa constientizeze segmentele de viata unde nu este pe deplin satisfacut. Clientul este astfel responsabilizat pentru psihoterapie, prin propriul simptom. Invata sa se observe, sa se autoanalizeze, sa fie rabdator si perseverent cu Sine.

Psihoterapia nu este uneori comoda si nici "nedureroasa", insa la sfirsitul procesului de cunoastere persoana este mai integrata cu sine si cu altii, mai autentica.. Daca ne ranim si punem pansament  direct pe rana, fara a o dezinfecta, ea se  va infecta  si la un moment dat  abcesul se va sparge. Psihoterapia seamana cu procesul de dezvelire a ranii, de curatare, de dezinfectare, de cicatrizare intr-un sfirsit. Uneori pe parcursul terapiei sentimentele si starile vor fi bulversante, inainte de a se reaseza si restructura.

A ne cunoaste pe noi insine - posibil sa para greu dar merita efortul. A ne gindi de ce ni se intimpla ceea ce ni se intimpla in viata si unde am gresit, unde putem schimba - ceva la noi - pe termen lung ne ajuta, chiar daca nu ne putem schimba intr-o saptamina. Pentru a ne schimba pe noi insine - e necesar in primul rind sa constientizam ca e necesar sa transformam  ceva, apoi sa ne gindim de ce oare nu vrem sa ne schimbam si apoi sa incepem sa invatam sa ne schimbam.

Ca si sanatatea , boala este rezultatul interrelatiei biopsihsociale , privita ca o ecuatie ale carei valori se modifica in timp. Psihoterapia face sa schimbe nu numai bolile  , in a caror determinare factorul psihogen este major si identificabil , ci toate bolile pentru care fundalul de normalitate psihica actioneaza ca sanogenetic.

Alegerea unei metode sau a alteia de terapie se inscrie intr –un tablou complex in care se intrepatrund patologia, personalitatea pacientului , etc.

Adevaratul secret al sanatatii inseamna sa inveti sa te vindeci , inclusiv prin gandurile si emotiile pe care le cultivi in “gradina” sufletului tau!

19 08 2017

                     Psiholog -Psihoterapeut Daniel C. Muntean

Danykomio Clinique Therapy
Psihoterapie si Medicina Integrativa
by psih Daniel C.Muntean
Contact: mail danykomio@yahoo.com
tel 0722927176
facebook
Copyright © 2008 - 2021 danykomio | contact [at] danykomio.ro

Osteopatia- Interferenta dintre Terapia Corporala si Psihoterapie

Ce este osteopatia si care este principiul de baza al functionarii ei ?

 

Interviu realizat de Ileana Voicu Ghinea cu domnul Psihoterapeut Daniel C. Muntean.  

 

 Este necesar sa mentionez ca,  Osteopatia  are cateva   ramuri si anume : Craniosacrală, Structurală  Viscerală si cea Psihoterapeutica -Integrarea Posturala, aceasta   din urma este cea pe care eu o practic.

 Aceasta minunata terapie reprezinta de fapt o interferenta intre stiinte,  filozofie,  psihologie ,patologie, anatomo-fiziologie, si   este in esenta  o arta in slujba conservarii sanatatii, o reala terapie psihosomatica , ce se adreseaza atat mintii, cat si corpului, punand accent pe echilibrarea relatiilor complexe si reciproce dintre psihic si trup,   pentru ca  omul este o fiinta bio-psiho-sociala.
 Osteopatia este  de asemenea o metoda moderna de diagnostic si tratament utilizata pentru depistarea tulburarilor patologice ale biomecanicii corpului, organelor si tesuturilor, emotiilor negative ce  se traduc frecvent sub forma unor tensiuni musculare, perturbatii respiratorii, distorsiuni in miscare si actiune ,  ce actioneaza cu tehnici  blande si de mare rafinament.

 Osteopatia este o terapie  holistică , integrativa, iar principiul de baza al acestei terapii  este ca  abordează corpul omenesc la nivel global, intr-o abordare completa, unitara, in trinitatea sa exprimata prin trup, minte si spirit , ea atinge întreaga fiinţa,   incercand sa gaseasca si sa actioneze asupra cauzelor care au declansat manifestarea dezechilibrului din organism.

 Osteopatia are radacini in vremuri stravechi in practica orientala.
 Se practica in cadrul celebrei manastiri SHAOLIN, metoda ce a fost adusa in Japonia dupa al doilea razboi mondial de Maestrul SHUICHI OHNO HIDEGATSU.
 Metoda structurala  cuprinde circa 100 de manevre care se efectueaza asupra intregului corp, prin tehnici de manipulare osteo-articulare. 

 Osteopatia a fost si este practicata in diferite forme de adordare si denumiri in alte colturi ale lumii insa, fondatorul Osteopatiei este medicul Andrew Taylor Still. 

 Osteopatia reprezinta o conceptie anatomo-fiziologica unitara (holistica) de functionare a organismului, bazata pe unitatea si dependenta reciproca dintre structura si functie, pe fortele interioare de recuperare ale organismului care, sprijinite din exterior de un efort minim curativ, duc ulterior la  vindecare.

 Ca si actiune a osteopatiei structurale, caror afectiuni ne asteptam sa le gasim rezolvare astfel?

 

 Aceasta tratează corpul în ansamblul său . O sedintă de osteopatie presupune trecerea în revistă a tuturor structurilor ( fizic, mental, emotional ), si aparatelor făcând apel la toate tipurile de tehnici de la cele mai active – tip thrust – la altele extrem de fine, când pacientul poate chiar să adoarmă.
 In anumite situatii  utilizarea Integrarii Posturale in context psihoterapeutic implica includerea  body work-ului si terapiei prin vorbire.  

 In cadrul unei sedinte de somatoanaliza terapeutul il va intreba pe pacient ce simte in legatura cu problema pe care o are si daca aceste emotii se reflecta in senzatii corporale. Pacientul se va concentra pe aceste raspunsuri ale corpului, pe emotii si imagini percepute pe moment. Prin practica si cu ajutorul terapeutului, pacientul va reusi in cele din urma sa isi dea seama de modul in care emotiile sunt experimentate in corp si cum acestea afecteaza gandurile. Astfel sistemul nervos va „invata” sa se linisteasca si sa se regleze singur, chiar si in conditii stresante.

 Conexiunea minte – corp devine evidenta in legatura dintre amintiri, tensiune fizica, emotii si 
senzatii.

Interactiunea dintre cuvinte, emotii si senzatii devine mai profunda, astfel incat pacientul devine mai constient de sinele sau, resuresele interioare si tensiunile din corp.  Ranile sufletesti vechi sunt exprimate prin senzatii corporale.
  Alteori  diagnosticul initial stabileste tipul de tehnici folosite, în functie de gravitatea afectiunii, vârstă, factori psihologici, emotionali, antecedente, solicitare, etc. Nu există in sine un protocol terapeutic ,  modul de abordare al terapiei  care se aplica este unul adaptat si personalizat  pentru fiecare pacient in parte  . 

Osteopatia nu tratează bolile, ci disfunctiile de micromobilitate, stabilind astfel această unicitate a momentului în care pacientul este consultat.
 Avantajele Terapiei prin Osteopatie sunt limpezi pentru oricine. Osteopatia permite tratarea si ameliorarea  a numeroase boli ale coloanei vertebrale , calmeaza si curma diverse dureri si simptome, nu dauneaza organismului, usureaza travaliul cardiac prin accelerarea circulatiei de intoarcere, scade incordarea psiho emotionala nervoasa generala, relaxeaza musculatura contractata, creste elasticitatea tesuturilor, inlatura depunerile de calciu in tesut, elimina produsi toxici de metabolism, creste forta de contractie musculara, impiedica atrofia musculara, scade grosimea stratului adipos mentinand frumusetea trupului, inlatura oboseala, dureri , indigestii cornice,  astm si previne infectiile intr-o serie lunga de afectiuni.

Terapia Coloanei Vertebrale : 

– discopatii si spondiloze;
– scolioze si cifoze;
– torticolis;
– cefalee;
– dureri articulare;
– dureri toracice de origine necardiaca;
– nevralgie intercostala;
– periartrita scapulohumerala(PSH);
– brahialgii;
– sciatalgii;
– hernii de disc, protruzii discale, lombalgie cronica;
– sindrom de tunel carpian;
– fibromialgie;

 Sindroamele toracocervicale:

– sindromul muschilor scaleni si pectorali;
– sindromul umar-mâna;
– epicondiloza, cotul tenismanului;
– blocajele costale, hipertonusul diafragmei si musculaturii respiratorii.

Sindroamele vertebrale toracale.

Sindroamele reflectorii:

– sindroamele neurodistrofice si neurovasculare toracale;
– pectoralgii;
– pseudocardialgiile la bolnavul vertebroneurologic.

Sindroamele discopatiilor lombare.

Sindroamele vertebrale lombare:

– lombalgia cronica si acuta (lumbago).

Deformarile coloanei vertebrale lombare:

– cifoza lombara fixata si stergerea lordozei lombare;
– lordoza fixata si hiperlordoza;
– scolioza lombara antalgica;
– sindroamele neurodistrofice lombosacrate si iliosacrate.

Sindroamele bazinului si membrului pelvin:

– sindroamele musculotonice ale bazinului,
– sindromul m. piriform;
– sindromul planseului pelvian;
– sindromul simfizo-sternal, pubalgia;
– sindromul m. Iliopsoas;
– coccigodinia;
– coxalgia, gonalgia, dureri de glezna;
– entorse, sechele entorse;
– periartroza soldului;
– periartroza genunchiului;
– periartroza articulatiei gleznei, piciorul plat;
– sindroamele compresive secundare ale nervilor muschilor pelvieni (sindroame de tunel);
– gonartroze;
– dureri osoase;
– talalgia(durerea de calcai);
 – meralgie parestezica Roth.

Patologie urogenitala

 Anexite, chisturi ovariene, cistite, disparenunia (sexul dureros), prostatita, litiaza renala si ptoza renala.

Aparatul endocrin

 Disfunctia glandei tiroide, suprarenale, mastopatii fibroase si chisto-fibroase.

Aparatul digestiv

Gastrita si ulcerul gastric, duodenite, reflux gastroduodenal, hernie hiatala gradul1si 2, dischinezii biliare, hepatite, colite, colon iritabil,constipatia cronica, hemoroizi.
 Tulburari de somn,depresie,oboseala cronica, etc.
 Osteopatia  poate fi aplicata si omului sanatos pentru ca rolul ei primordial este acela de a preveni bolile si de a mentine organismul in forma.

 Ce se intampla dupa prima sedinta de tratament, daca vorbim despre osteopatia structurala?        

 Care sunt beneficiile imediate?

 

  Din experienta mea pot sa va spun ca reactiile sunt diferite de la un pacient la altul.
 Prima şedinţă poate să fie  pentru unii ca o „revoluţie”. Practic, se poate percepe  un haos în organism. De aceea nu este indicat  să se facă multe tehnici în prima şedinţă. La început se bulversează întregul organism, apoi acesta e lăsat să se aşeze aşa cum ştie el. Este un fel de resetare a corpului. 

 Pentru altii dimpotriva prima sedinta, poate fi o experienta extrem de placuta  cu puternice efecte in plan  fizic, mental, emotional si psihologic.  Pacientul este ghidat sa constientizeze starea sa emotionala si comportamentala, ascultand in acelasi timp raspunsurile corporale. Astfel reuseste sa-si dezvolte acuitatea fizica si sa inlocuiasca tiparele nedorite cu comportamente sanatoase. 

 Terapia poate fi extreme de  utila in tratarea tulburarilor de anxietate si depresive, pentru 
disfunctii sexuale, probleme in relatii, precum si pentru tulburari fizice: dureri de cap sau de spate.
 În timpul şedinţelor însă, nu se resimt dureri, pentru că specialistul  foloseşte tehnici blânde.

  Pe termen lung, la ce rezultate putem spera si care este perioada optima de tratament?

 

 Exista numeroase avantaje in urma terapiei, atat de natura fizica si psihica, cat si in plan  energetic.
 Osteopatia  ca de altfel intreaga medicina Orientala, este adepta regulii conform careia se trateaza bolnavul si nu boala,  perioada optima de tratament fiind adaptata pentru fiecare caz in parte.
 La baza acestei conceptii sta corectarea statusului energetic al corpului pacientului si adaptarea la energiile externe inconjuratoare.

 Asadar, terapia  pune accentual si  pe reinstaurarea armoniei in organism prin circulatia energiei KI. Miscarea libera a acestei energii in corp permite existenta exprimarii creative si a capacitatii de a iubi si vindeca. Atunci cand este blocata, energia ramane in minte – corp, spiritul se contracta si problemele se accentueaza.

 La nivel fizic, diversele miscari si manevre , atenueaza durerea, intensifica circulatia sangelui si a limfei, contribuie la eliminarea toxinelor si destind musculatura tensionata si obosita.
 La nivel psihic, mintea si emotiile sunt calmate, fiind indusa o stare de relaxare profunda. Aceasta abordare holistica se axeaza pe constiinta ce include corp, emotii, minte si spirit.  Terapia poate fi numita, combinatia armoniei,si atunci cand este efectuata de un profesionist este o experienta extrem de placuta .


 SANATATEA INSEAMNA SCURGEREA ARMONIOASA A ENERGIILOR PRIN CORP, IAR BOALA ORICE PERTURBATIE SURVENITA IN CIRCULATIA LOR.

 Care este frecventa pe care ar trebui sa o urmam pentru a avea rezultate aceasta terapie?

 

 Abordarea este diferită dupa cum spuneam , de la caz la caz în funcţie de gravitatea problemelor diagnosticate .
 Din experienta mea pot sa va   spun ca atunci cand durerile sunt mai acute, efectul tratamentului se instaleaza mai repede (uneori imediat). Daca simptomele sunt slabe dar persistente in timp, atunci pentru tratament e nevoie de o perioada mai mare, fiind necesare mai multe sedinte de intretinere.

 Tratamentul durează, în medie, între cinci şi zece  şedinţe, cu un interval de şapte-zece zile, după care sedintele se pot face la doua saptamani, o dată pe lună, la doua luni, la trei sau la sase luni, etc.
 Exista si  cazuri grave in care terapia se aplica zilnic  .

 Exista contraindicatii atunci cand vorbim despre osteopatie?

 

 Da exista  si anumite contraindicatii:
 – Anevrizma aortei abdominale;
– Stari trombimbolice – risc major;
– Boli infectioase acute fara diagnostic precizat;
– Corpuri straine abdominale;
– Fracturi ale cutiei toracice si coloanei vertebrale sau bazinului;
– Hemoragie interna;
– Boli chirurgicale abdominale acute (cand sunt simptome de peritonita);
– Hipertensiune arteriala necontrolata;
– Diabetul zaharat decompensat;
– Insuficienta cardiorespiratorie;
– Insuficienta renala cronica in stare de retentie azotata fixa;
– Boli psihice;
– Stare de ebrietate acuta sau influenta substantelor stupefiante;
– Lipsa de cooperare.

 Ce se intampla dupa terapie, exista vreun protocol care trebuie urmat?

 

 Cum spuneam reactiile difera de la o persoana la alta.
 Exista  anumite stari care pot  aparea  mai ales dupa prima sedinta si ele reprezinta o continuitate a tratamentului dusa de organism pentru a ajunge la normalitate. Aceste efecte sunt suportabile si dispar treptat. Ele se pot manifesta prin: oboseala, somnolenta, dereglari de tranzit intestinal, dureri suportabile in regiunea abdominala, intetirea diurezei, subfebrilitate cu frison sau febra musculara .(Important de  mentionat  este faptul ca,  pot sa apara una sau mai multe din  aceste reactii sau nici una dintre ele).  
 Dupa sedinta, o perioada de 2-3 zile sau chiar mai mult, in organism se continua restructurarea individuala, proces ce necesita o rezerva de energie, motiv pentru care nu se recomanda eforturi fizice de intensitate mare, evitarea frigului, umiditatii sau stresurile psiho emotionale.
 Si nu in ultimul rand trebuie tinut cont ca bolile isi au originea in modificarile produse in corpurile mental si emotional, transmise ulterior corpului fizic.

DACA ELIMINAM CAUZA EFECTUL DISPARE !!!

                   Psih. Daniel C. Muntean
Specialist Psihoterapie si Medicina Integrativa

 


 Psih. Daniel C.Munten.



Danykomio Clinique Therapy
Psihoterapie si Medicina Integrativa
by psih Daniel C.Muntean
Contact: mail danykomio@yahoo.com
tel 0722927176
facebook 

 Copyright © 2008 - 2021 danykomio | contact [at] danykomio.ro

ARTA DE A TRAI CIVILIZAT

                                        ARTA DE A TRAI  - CIVILIZAT

De ce arta de a trai?

Nimic mai simplu.

Cu totii ne dorim sa fim frumosi,destepti, puternici, intelepti, chiar daca ne ascundem sa recunoastem.
Cum e posibil ca si in viata de zi cu zi sa fie asa?

ESTE NECESAR sa avem puterea sa recunoastem, sa vedem si sa renuntam la falsuri si iluzii.
Auto-descoperirea este primul pas spre a ne construii viata , pe un teren real ci nu pe unul fantomatic, iluzoriu.

Ne intrebam deseori de ca anumite aspecte sau viata in ansamblul ei nu este asa cum ne o dorim sa fie.
Pot sa va spun in felul urmator: noi, oamenii, traim mai mult cu mintea in trecut imputandu-ne tot felul de culpabilitati, regrete, rafuieli sau traim cu gandul la viitor, la ce o sa fie, ce-o sa se intample, speriati de necunoscut.

Acest mod de gandire trebuie transformat, deoarece prezentul, care trece de cele mai multe ori pe langa noi, nebagat in seama, are cea mai mare valoare.
Daca nu stim sa traim constient prezentul, inseamna ca dormim tot timpul, visand tot timpul, absenti la ceea ce facem si la ceea ce ni se intampla.

Ganditi-va mai puteti schimba ceva la ziua de ieri?

Mai puteti modifica o miscare facuta gresit?

Din ziua de ieri luam doar invatatura , experienta, care ne modeleaza pasii de azi. Si atentie nu trebuie sa ne grabim sa fugim catre ziua de maine ca vom duce cu noi, eroarea de azi, daca suntem neatenti!
Maine sa cladeste pe temelia zilei de azi.

De noi depinde daca vom fi fericiti sau din contra, nefericiti in viitor.
Ce putem face pentru a nu repeta greselile de ieri, azi, si sa nu le ducem cu noi in ziua de maine?
TIMPUL PREZENT AR TREBUI SA AIBA CEA MAI MARE IMPORTANTA PENTRU NOI. Pentru ca numai el exista, prezentul conteaza si el trebuie trait constient.



Constienta inseamna prezent, inseamna participare la toate experientele noastre inseamna, A FI.
Constienta o data trezita ne ofera sansa de a trei prezentul, si a face din acest prezent o trambulina perfecta pentru viitor si atunci si trecutul nostru va fi vindecat.
Traind constient, prezenti in fiecare experienta, ochii nostri se vor deschide si vom vedea frumusetea lumii .

                                                   Despre  a fi civilizat.
Este propiul nostru interes sa invatam buna convietuire cu oamenii si societatea deca vrem sa evitam conflictele permanente si controversele legate de chestiuni minore si tulburarile provocate de stres.
Un alt aspect este ca daca n am fi atat de preocupati de paza propiului perimetru si de rafuieli cu cei apropiati sau nu, am putea aloca cu adevarat mult mai mult timp propiei persoane si implicit celor din jur.

Intelepciunea consta in inteligenta de a actiona omenos fata de ceilalti deoarece un comportament civilizat , civic contribuie la stabilitatea si bunastarea tuturor, indiferent de momentul si locul in care ne aflam.
Este pierdere de energie sa intram in competitie cu fel de fel de adversari. Ideal ar fi sa fim tot timpul in competitie cu noi insine si sa studiem si sa recunoastem ce fac mai bine decat noi asa zisii adversari.Ar fi necesar sa cantarim posibilitatile si sa facem tot ce ne sta in putinta inainte de a arata cu degetul catre celalalt,si sa ne amintim ca este loc pentru toata lumea.

Este o mare greseala sa cerem de la ceilalti mai mult decat putem noi oferi. Multi dintre oameni cred ca daca fac tot ce le sta in putinta sa obtina cat mai multe succese in plan personal si profesional, vor fi scutiti de recunoasterea greselilor. Nimic mai neadevarat, analizand greselile anterioare pe parcurs , ne descoperim adevaratele calitati.

Un om civilizat nu se asteapta sa descopere perfectiunea personificata dar tinde mereu catre ea.
Sa nu uitam nici o clipa ca incidentele nefericite, greselile, trebuiesc recunoscute si corectate imediat ce este posibil, deoarece nu se stie cum erorile trecutului, caderile, fatarniciile se vor intoarce ca sa ne bantuie oricat de sus am urca pe scara sociala. Orice actiune considerata "daunatoare"sau "gresita" da celorlalti posibilitatea sa ne critice sau sa se planga.

Pretul unei bune reputatii este vigilenta continua, iar reputatia merita aparata deoarece este blazonul nostru in fata oamenilor.Asta nu inseamna ca cineva trebuie sa faca vreo obsesie paranoida in dorinta de a atinge perfectiunea, ea fiind atribuita numai divinitatii. Ganditi-va ca gresim chiar si fara intentie

Necazul se iveste din incercarea de a acoperii greselile sau, mai rau, din tentativa de a le face uitate. Se stie foarte bine ca defectele sar in ochi mai repede decat calitatile.
Masura omului civilizat este ca reuseste sa vada dincolo de greseli, si sa descopere calitatile ascunse ale unei persoane.

Stiind ca trasaturile negative sunt mai evidente decat cele pozitive, persoanele civilizate incearca sa-si arate posibilitatile fara a deranja pe nimeni.
Asta nu inseamna ca deacum in colo adio greseli dar, cel mai bun lucru este sa le tinem sub control in timp ce le corectam.

O CORECTIE FACUTA LA TIMP ESTE MULT MAI PRETRIOASA DECAT CEL MAI SINCER REGRET. Si de retinut - O PERSOANA CIVILIZATA SE COMPORTA CU DEMNITATE , DAR NU CU INFATUARE

10-11-2008-
 Psih. Daniel C.Munten.



Danykomio Clinique Therapy
Psihoterapie si Medicina Integrativa
by psih Daniel C.Muntean
Contact: mail danykomio@yahoo.com
tel 0722927176
facebook 

 Copyright © 2008- 2021 danykomio | contact [at] danykomio.ro

EMOTIILE REPRIMATE

              Emotiile reprimate- Psihologie energetica

In ultimii ani, oamenii de stiinta au introdus sintagma energie subtila pentru a descrie fortele nedetectate anterior si totusi aparent inteligente din mediul inconjurator si din corp.

Sanatatea emotionala, succesul social , profesional si  nivelul bucuriei, etc. pot fi inbunatatite prin armonizarea energiilor care le regleaza. Acesta este domeniul fascinant al Psihologiei Energetice si implicit al Psihoterapiei Deep MemoryProcess

De cele mai multe ori cu ajutorul acestei minunate terapii , anxietati persistente dispar in cateva sedinte,  depresia poate fi atenuata fara medicatie sau timpul acordat   vindecarii unei traume precoce si al emotiei generate se diminueaza considerabil.

Alte probleme complexe  pot fi separate intr-o retea de convingeri autolimitative si reactii emotionale disfunctionale care sunt eliminate pe rand.

Tratamentul poate fi eficient si in cazul unor probleme fizice acolo unde alte solutii au esuat.

Psihoterapia  DMP poate schimba atat de repede convingerile , comportamentele si emotiile problematice numite si captive , deoarece ii permit psihoterapeutului sa modifice bio-chimia creierului clientului cu o precizie si o delicatete nemaintalnite in psihoterapie.

Energia este planul, infrastructura , fundatia invizibila pentru sanatatea organismului .

Corpul este compus cum spuneam si in articolele anterioare  din canale energetice si centrii energetici care sunt intr-o interactiune dinamica cu celulele, organele, starea de spirit , gandurile si emotiile noastre.

Orice psihoterapeut sau practicant al unei tehnici de vindecare poate spune ca marea majoritate a oamenilor ” poarta” incontinuu cu ei bagajul emotional ramas din trecutul lor .

Corpul nostru pastraeaza diferite emotii captive , lucru stiut de multi medici, psihoterapeuti si de terapeuti care lucreaza cu corpul, care stiu ca o simpla atingere constienta , este uneori suficienta pentru a declansa  un flux uimitor de emotii si de amintiri la pacientii lor .

Eu vorbesc din experienta si credeti –ma ca,  provocand o descarcare emotionala la un pacient generate de eliminarea energiei ramase blocate in corpul acestuia , conduce adeseori la o vindecare miraculoasa si foarte profunda.

Emotiile nerezolvate captive pot fi atat de distructive incat este necesar ca ele sa fie cautate si eliminate , vindecate, dupa care obligatoriu sa solicitam corpului confirmarea ca a scapat de ele .

Atunci cand te uiti la cineva este relativ greu de spus daca are sau nu emotii nerezolvate captive , dar in realitate aproape  toata lumea are .

Atunci cand cineva trece printr –un eveniment traumatic sau foarte intens cum ar fi pierderea unei persoane apropiate, divort, viol ,

accident, agresiune fizica sau psihologica etc, el ramane cu o energie emotionala captiva in corpul sau.

Bineinteles ca nu toate evenimentele emotionale genereaza emotii reprimate blocate  , corpul fiind special conceput pentru a gestiona energia emotionala acumulata in timpul evenimentelor de zi cu zi .

Devin captive emotiile atunci cand corpul nostru nu functioneaza la capacitate optima , in urma unor circumstante epuizante  si atunci devine vulnerabil in fata acestor emotii  care pot deveini captive.

În primul rând, ce este o emotie?

O emotie este o tulburare, o agitatie trecãtoare provocatã de ceva din interior. Un efect al unei cauze exterioare. Majoritatea emotiilor îsi au sursa în sperantele noastre. Apar în noi pentru cã nu stim sã  intelegem cu iubire. Luându-si forta din afarã, emotia epuizeazã „doza” noastrã de energie.

Iubirea  vindecã si ura distruge! Emotiile nãscute din urã sfârsesc prin a-si distruge stãpânul .

Emotie negativa = energie negativa = vibratie negativa .

Daca ai o emotie nerezolvata captiva , tu atragi din ce in ce mai mult  respectiva vibratie in viata ta cu tot ce inseamna aceasta ; evenimente, persoane , blocaje,  etc.

Acest lucru te face sa simti mult mai frecvent si mai intens respectiva emotie  dacat alti oameni .

Am putea compara o emotie nerezolvata  captiva cu o sfera de energie , ceea ce si  este de fapt .  

Astfel de sfere au marimi si forme , desi sunt alcatuite exclusiv din energie si raman invizibile pentru ochiul liber.

Marimea lor varieaza intre cea a unei portocale si cea a unui pepene.

Energia emotionala captiva are intotdeauna o locatie precisa in corp , iar tesuturile afectate de sfera ei de influenta intra in rezonanta cu vibratia ei . Altfel spus ele incep sa experimenteze efectiv vibratia emotiei captive, in mod continuu.

Ca si exemplu sa spunem ca ai in corp emotia captiva a furiei  pe care o porti de ani de zile , fara macar sa sti ca ea exista acolo .

In consecinta , ori de cate ori te trezesti intr – o situatie in care te-ai putea infuria , tu chiar devii furios. Acest lucru se datoreaza faptului ca o parte din tine este deja furioasa .

Atat timp cat o parte a corpului tau vibreaza deja   pe frecventa furiei   din cauza unei emotii nerezolvate , este mult mai usor ca intregul tau corp sa intre in rezonanta cu furia atunci cand se intampla ceva

ce ar putea trezi o astfel de reactie de furie in fiinta ta.

Multi oameni nu inteleg de ce isi pierd atat de usor cumpatul sau de ce nu-si pot controla anumite emotii .

Explicatia este una  foarte simpla emotia care incearca sa o controleze este in corpul lor in urma unei experiente din trecut de care de cele mai multe ori nici macar nu-si mai aduc aminte .

Atunci cand emotiile nerezolvate sunt eliminate din corp , efectul este mai puternic decat in cazul oricarei alte forme de terapie .

Cum putem sa vindecam emotiile captive?

O metoda  din punctul de vedere al terapiei comportamentale pentru  eliminarea , vindecarea  unei emotii poate fi  “exprimarea emotiei”.

Ce înseamnã „a exprima” o emotie? Iatã o întrebare importantã. Unele persoane m-au abordat, de multe ori, pentru a gãsi un rãspuns la urmãtoarea problemã: „Urmez o terapie   sau practice o conduita spirituala  de ani de zile. Mi se spune sã-mi exprim emotiile, fãrã sã se specifice ce înseamnã asta.

Ce trebuie sã fac?  Cum sa meditez ? Sau trebuie sã plâng, sã urlu, sã sparg farfuriile? ”

Important este sa intelegem ca o emotie pe care nu stim  sa o stãpânim se va repeta în mod constant în situatii similare .

Sã luãm exemplul unui sot care are obiceiul de a-si umilii sotia în fata întregii familii. Dacã ceva îi displace, va alege momentul când e adunatã întreaga familie pentru a i-o spune. Sotia trãieste o emotie. În sufletul ei se simte furioasã si se întreabã de ce sotul nu îi vorbeste atunci când sunt singuri, numai ei doi. Dacã îi face o scenã la întoarcerea lui acasã, asta nu o ajutã cu nimic. Sotul va continua sã se poarte la fel si întreaga situatie se va repeta. Nu simti cã adeseori revin în viata ta emotii din tinerete sau din adolescentã, fiindcã n-ai gãsit o cale potrivitã pentru a le exprima?

Iatã mai multe moduri de a exprima emotiile. Probabil te vei recunoaste într-unul din aceste exemple. Un mod întâlnit foarte des: acela de a mânca sau bea din cauza unei emotii. Credem cã o gustare bunã ne va ridica moralul. Ca si înghitirea de pilule pentru nervi, drogarea, privitul la televizor, mersul la film, dormitul, o baie caldã…

Iatã diferite moduri de a ne manifesta, diferite reactii provocate de furie: unii se aseazã pe un scaun si reflecteazã, asteptând momentul potrivit pentru a clarifica situatia cu persoana în cauzã. Altii fumeazã. Unii preferã sã ignore totul si-si înãbusesc furia ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Altii plâng. Fac curat, mesteresc câte ceva prin casã sau, pur si simplu, stau îmbufnati. Unii îsi vor consuma energia fãcând sport uneori violent, în vreme ce altii îl vor acuza pe cel cu care s-au certa, direct sau la telefon.

Anumite persoane vor râde, pretinzând cã n-au fost afectate cu nimic. Vor spune: „O sã-l iert. La urma urmei, nu e vina lui, nu stie ce spune”, refuzând astfel sã-si asume vreo responsabilitate.

Unul din modurile cel mai des întâlnite de a reactiona la supãrare constã în a merge sã te plângi unei terte persoane: unii sunt specialisti în a-si deserta sacul în fata altcuiva!

Exemplu: sotia vine acasã de la serviciu si-i povesteste sotului tot ce nu i-a mers bine în ziua respectivã, exprimându-si astfel proasta dispozitie datoritã discutiilor cu seful sau cu o colegã. Procedând astfel, nu face decât sã tulbure relatia dintre ei. Nimeni nu are nimic de câstigat vorbind astfel sau ascultând pe altcineva. Femeia care îsi varsã nervii asupra sotului asteptând ceva de la el. dupã ce trece în revistã toate problemele, vrea sã fie consolatã si doreste sã i se dea dreptate. Când el rãspunde asteptãrilor tale, ea se simte satisfãcutã: „Ah, ce bine e sã vorbesc cu tine. Întotdeauna stii cum sã mã linistesti”.

A rezolvat oare problema care o frãmânta? Ce a fãcut, de fapt? A apelat la energia sotului ei. Cu timpul, el va simti cum se goleste de energie si, în cele din urmã, asta va distruge relatia dinte ei. Va avea tot mai putin chef sã comunice cu ea fiindcã nu existã un schimb de energie. Aceeasi situatie poate sã aparã între prieteni. Cel care vorbeste se va umple de energie, dar doza nu e decât temporarã. În zilele urmãtoare o va lua de la capãt cu altcineva care e dispus sã-i asculte necazurile. Victima care îndurã sau tolereazã acest mod de manifestare nu are nimic de câstigat, fiindcã se lasã golitã de toatã energia sa.

Existã o solutie. Mai întâi, sã asculti politicos si rãbdãtor persoana în cauzã. La sfârsit, îi spui: „Acum, spune-mi ce-ai de gând sã faci ca sã-ti rezolvi problema?”.

Îti va rãspunde: „Ce vrei sã fac? Nu am de ales, nu sunt eu de vinã, asa cã nu e nimic de fãcut”. Atunci îi explici cu delicatete cã nu te intereseazã sã-l asculti vorbind despre problemele sale, pentru cã de fapt acestea îi fac plãcere. Dacã nu vrea sã facã nimic ca sã le rezolve, înseamnã cã încã nu-i sunt de ajuns. Îi place sã aibã probleme, adicã le hrãneste prin gândurile sale, le dã energie si ele se amplificã în mod automat.

Probabil te va socoti dur si nedrept. Sau poate cã, dimpotrivã, va fi suficient de socatã pentru a-si da seama cã e timpul sã facã ceva cu viata sa. Dacã se folosea de tine numai pentru a se „rãcori”, te va lãsa în pace si va recurge la altcineva. Tu ti-ai pãstrat energia, nu ai pierdut nimic. Asta e diferenta între a împãrtãsi emotiile cu cineva si a „i le vârî pe gât”.

Când încerci sã te simti mai bine vorbind despre problemele tale, pur si simplu, sã scapi de ele pasându-le altcuiva. În schimb, a împãrtãsi o problemã cu cineva înseamnã a povesti tot ce ni s-a întâmplat sau ce ni se întâmplã în prezent cu scopul de a gãsi o solutie pentru a remedia situatia. Împãrtãsindu-ne problemele, nu asteptãm nimic de la celãlalt. De aceea, e foarte important ca doi parteneri de viatã sã învete sã-si împãrtãseascã orice bucurie si orice supãrare din viata lor ca doi prieteni. Aceasta presupune sã-ti asumi rãspunderea pentru tot ce ti se întâmplã.

Dupã cum ai constatat, existã multe feluri de a exprima o emotie. Cele mai rele sunt situatiile în care nu faci nimic, pretinzând cã nu te deranjeazã. În acest fel, îti „înghiti” emotiile, le ascunzi undeva în adâncul tãu.

De multe ori auzim vorbe de genul: „N-o sã mã cobor într-atât încât sã-i spun cã m-a înfuriat”. „Înghitirea emotiilor” poate duce la un exces de greutate si antreneazã automat si alte deficiente fizice.

Se spune cã „boala” finalã a emotiilor înãbusite este cancerul. Emotiile ascunse multã vreme în tine sfârsesc prin a exploda, ceea ce provoacã si „explozia” celulelor corpului tãu.

Dacã plângi, tipi, pleci la plimbare sau te apuci sã faci sport e deja mult mai bine decât   sã-ti înãbusi sentimentele – e pur si simplu o anumitã formã de exprimare.

Îti explic un mod prin care sã-ti exprimi emotiile. Odatã ce vei fi fãcut acest exercitiu – cu adevãrat, din toatã inima –, nu vei mai fi afectat de emotii, chiar dacã în viata ta apare o situatie absolut identicã. Vei constata cã situatia e aceeasi, dar emotiile nu mai apar. E minunat, nu-i asa? Te poti debarasa de toate emotiile neplãcute pe care le trãiesti încã din tinerete.

În primul rând, este foarte important sã identifici emotia, sã stii ce se întâmplã. E vorba de vinovãtie, fricã, furie, dezamãgire, frustrare, neliniste, ranchiunã, agresivitate? Oricare ar fi emotia respectivã, e suficient sã o identifici.

A doua etapã e ceva mai dificilã. Este vorba despre a-ti asuma rãspunderea pentru ceea ce simti. Sã accepti cã tu esti cel care ti-ai provocat aceastã emotie. Te-ai lãsat influentat din exterior, de ceea ce ai vãzut sau auzit, când de fapt ai fi putut avea o atitudine total diferitã.

Exemplu: te întâlnesti cu una din prietenele tale cele mai bune, care e îmbrãcatã cu o rochie nouã. Privind-o, nu te poti împiedica sã constati cã nu-i vine deloc bine culoarea. Dupã pãrerea ta, o face sã arate mult mai în vârstã si tenul îi pare mai sters. Îti spui în sinea ta: „Ar trebui sã-i fac un serviciu si sã-i spun cã nu-i vine bine culoarea asta. N-ar trebui sã-ti mai ia asemenea rochii. Trebuie sã-i spunã cineva. Cred cã nu-si dã seama”. Deci te hotãrãsti sã fii sufletul caritabil care s-o ajute.

Prietena ta are trei posibilitãti. Prima: sã-ti multumeascã. „Frumos din partea ta cã mi-ai spus. E prima datã când îmi cumpãr ceva de culoarea asta. Ti-a trebuit mult curaj ca sã te încumeti sã mi-o spui. Îti multumesc pentru pãrerea ta sincerã”. Astfel se bucurã în urma deciziei tale de a-i spune adevãrul altã reactie: preferã sã rãmânã neutrã. „Ei bine, e dreptul meu sã-mi placã sau nu o culoare”. Si astfel nu va tine cont de pãrerea ta. În cea de-a treia variantã, se înfurie si-si spune în sinea ei: „Nici nu i-am cerut pãrerea, de ce îmi spune asemenea lucruri? Eu n-am întrebat-o nimic! Când o sã aparã o ocazie… o sã-mi iau revansa: o sã-i spun în fatã ce nu-mi place la ea!”.

Luând în considerare al treilea exemplu, fie cã furia a fost sau nu exprimatã, trebuie sã gãsim cauza. Ce a provocat aceastã emotie? Comentariile sau felul în care au fost interpretate?

Toate emotiile au aceeasi sursã: gândirea. Niciodatã nu sunt de vinã ceilalti. Niciodatã. Fãrã exceptie. Potrivit legii responsabilitãtii, tu singur esti rãspunzãtor de emotiile tale.

Sã revenim la exemplul sotului care-si umileste nevasta în fata rudelor. Femeia ar avea o atitudine total diferitã dacã si-ar asuma rãspunderea propriilor emotii. Ar trebui sã încerce sã-l priveascã altfel pe sotul sãu: „Bietul om, probabil cã-i este fricã de mine dacã nu e în stare sã mi-o spunã când suntem singuri. Cum mã port cu el? Ce atitudine am fatã de el, de vreme ce-l înfricosez asa de mult încât nu îndrãzneste sã-mi spunã pãrerea lui? Oare sunt prea autoritarã? Îl ascult cu adevãrat când îmi spune ceva, sau mã grãbesc sã-i impun pãrerea mea?”.

Dacã-ti asumi rãspunderea de a culege ce ai semãnat, vei privi situatia dintr-un punct de vedere complet diferit. Dacã e o situatie care apare în mod curent în viata ta, întreabã-te ce anume din atitudinea ta provoacã aceastã reactie la sotul tãu. E mai bine sã-ti asumi rãspunderea decât sã te înfurie felul lui de a reactiona. Vei constata cã de multe ori încerci sã-l schimbi si s-a întâmplat sã-l critici în fata altor persoane, chiar în absenta sa. 

Atitudinea pe care o are reprezintã felul sãu de a-si reclama spatiul vital. Se simte sufocat de atitudinea ta autoritarã. În acelasi timp, nu e foarte constient de asta, de aceea se lasã dominat de instinctul de supravietuire. De fiecare datã când simte nevoia sã te critice, el vrea de fapt sã spunã: „Nu vreau decât sã-mi recapãt spatiul vital. Simt cã mã sufoc!”. Nu o face cu rãutate. Pentru tine, acesta e numai un semnal care te avertizeazã cã ai intrat în spatiul altcuiva. El încearcã deci sã si-l recapete.

Asumându-ti responsabilitatea, emotiile tale se vor risipi încetul cu încetul. Furia pe care o simti fatã de sotul tãu dispare. Observându-l mai atent, îl vei vedea în cu totul altã luminã.

A treia etapã presupune sã te duci sã vorbesti cu persoana în cauzã. Dacã ti-ai acceptat rãspunderea cu toatã inima, aceastã etapã nu e necesarã. Totusi, este benefic c sã o pui în practicã tocmai pentru a verifica dacã ai actionat cu inima si nu cu mintea. Foarte putini oameni detin notiunea de responsabilitate totalã. De aceea, la prima încercare, esti tentat sã spui cã ai actionat cu adevãrat cu inima, când de fapt mintea e cea care te-a îndrumat. Nu serveste la nimic sã te minti pe tine însuti.

Iatã, cu privire la situatia de care povesteam mai sus, o modalitate de a te exprima. Deci, te întorci acasã împreunã cu sotul. Îi explici ce ai simtit în cursul serii când te-a umilit si clipele de furie îndreptate împotriva lui. Dupã ce te-ai gândit bine, ti-ai dat seama cã ai tendinta sã intri în spatiul sãu si de multe ori încerci sã îl schimbi. Acum întelegi cã atitudinea lui era o încercare de a-si recãpãta drepturile. Nu te-ai gândit la asta pânã acum.

Astfel exprimi tot ce-ai trãit. E important sã o faci numai dupã ce ti-ai asumat întreaga responsabilitate. Dacã nu te crezi   rãspunzãtoare de supãrarea ta, cuvintele tale vor reprezenta mai curând o acuzatie decât o împãrtãsire a sentimentelor. Dacã îi vorbesti astfel: „Vreau sã-ti spun cã m-am simtit frustratã si foarte supãratã când m-ai umilit asa de tare fatã de toatã lumea”, se va simti acuzat. Tot asa se va simti si dacã i-ai spune: „O sã încerc sã nu mã mai supãr, probabil ai tu motivele tale”. Va întelege cã esti furioasã din vina lui. Numai de s-ar putea schimba si sã înceteze sã te mai umileascã în fata întregii familii! Dacã s-ar schimba, ai fi mai fericitã si nu te-ai mai supãra pe el… Un vechi proverb spune: „Cu cât te tii mai tare pe pozitii, cu atât ti se opune o mai mare rezistentã”. Cu cât vrei sã-l schimbi, cu atât situatia se va repeta.

Fãrã îndoialã, îti va promite cã întâmplarea nu se va mai repeta, dar curând te vei gãsi din nou în aceeasi situatie. Dupã câte cred eu, mijlocul cel mai eficient este sã fii cinstit cu tine însuti si sã accepti cã tu esti cea care, prin atitudinea ta, o determini pe cea a sotului tãu. Legea responsabilitãtii ne învatã sã acceptãm cã tot ce ni se întâmplã e rodul faptelor si gândurilor noastre. Printr-o practicã cotidianã perseverentã, vei ajunge sã-ti asumi aceastã responsabilitate.

Stãpânirea emotiilor cere enorm de mult exercitiu. Cunosc foarte putini oameni care pot spune cã n-au nici o emotie într-o zi sau alta. Încearcã sã-ti imaginezi o situatie în care cineva se apropie de tine si-ti vorbeste despre sentimentele pe care le-a trãit în urma a ceea ce i-ai spus si cum si-a dat seama cã el/ea e singura rãspunzãtoare. Aceastã discutie imaginarã te va face sã te apropii mai mult de persoana în cauzã. De aceea e bine sã-ti exprimi orice emotie!

Dacã trãiesti un sentiment de furie si reusesti sã-l stãpânesti, sumându-ti rãspunderea, e foarte bine, dar dacã nu-l exprimi fatã de persoana în cauzã, pierzi o ocazie idealã de a-ti exprima dragostea; aceasta ar crea o legãturã puternicã între voi, fie cã e vorba de un cuplu, de prieteni sau de pãrinte si copil.

Când, odatã responsabilitatea asumatã, apare o situatie asemãnãtoare, nu vei mai trãi sentimentul de mânie si frustrare. Aceasta nu va mai reveni. Vei observa cã, pe mãsurã ce te eliberezi de emotii, dispar si vechile tale supãrãri, poate ai avut anumite sentimente fatã de fratii, surorile, prietenii tãi, sentimente pe care le-ai pãstrat în tine multã vreme si n-ai îndrãznit niciodatã sã le exprimi. 

Ai tinut totul în tine, crezând cã ei erau singurii rãspunzãtori. Depinde numai de tine sã încetezi sã-ti mai înãbusi emotiile, sã-ti asumi responsabilitatea lor si sã le exprimi fatã de cine trebuie. Vei simti nu numai o schimbare interioarã, ci si una fizicã. Talia ta se va subtia, chiar dacã esti deja subtire.

Centrul emotiilor este situat între inimã si ombilic. De aceea talia se îngroasã cu vârsta, atât la femei cât si la bãrbati. Totusi, s-a constatat cã fenomenul e mai vizibil la bãrbati. Ei îsi „înghit” deseori emotiile.

Printre miile de persoane care au învãtat sã-si stãpâneascã emotiile, am vãzut producându-se schimbãri radicale. Unii au pierdut o grosime de aproape 6 centimetrii din jurul taliei în decurs de douã sau trei luni. Au fost si persoane care n-au pierdut din greutate, dar si-au subtiat talia în mod vizibil în numai 7 sãptãmâni de la inceputul psihoterapiei.

E usor sã constati cã acesti oameni sunt pe cale sã se elibereze de toate vechile emotii pãstrate în ei multã vreme. Astfel, ei încearcã, în acelasi timp, sã se vindece de unele boli apãrute în urma emotiilor înãbusite. Se poate spune despre ei cã au gãsit antidotul cancerului.

Când înveti sã-ti exprimi emotiile pe mãsurã ce ele apar, te asiguri cã nu vie mai avea niciodatã de ce sã-ti faci griji. Dar asigurã-te cã o faci cu inima si nu cu mintea. Nu vei avea nimic de câstigat dacã nu esti sincer cu tine însuti. Vei sti singur dacã o faci cu inima numai în momentul în care vei vorbi cu persoana în cauzã.

Dacã speri cã îsi va schimba felul de a fi în urma a ceea ce i-ai povestit, e încã mintea cea care te îndrumã. Nu-ti asumi în totalitate rãspunderea pentru emotiile tale. Când accepti, nu ta mei deranjeazã nimic la celãlalt, chiar dacã situatia se repetã, chiar dacã nu esti mereu de acord cu el. Ce usurare!

Alt exemplu: sã presupunem cã te deranjeazã usile deschise ale dulapului. Te simti foarte nervos, chiar furios, când cineva din familie lasã usile de la dulap deschise.

Când, în sfârsit, îti dai seama cã e vorba numai de un detaliu banal în viata de zi cu zi si cã, în fond, nu prea conteazã pentru tine, pentru viata ta, dacã usile sunt deschise sau închise, îti spui: „Eu sunt cel care doreste sã fie închise usile de la dulap. În consecintã, eu trebuie sã le închid”. Din acel moment, nu mai trãiesti nici o emotie.

Usile deschise nu te mai deranjeazã. Vei constata cu surprindere cã cei din familie le închid fãrã mãcar sã-si dea seama. Nu mai simt cã tu vrei sã-i schimbi. Când în inima ta totul a fost acceptat, nu mai existã nimic grav, nimic nu te mai supãrã. Ce eliberare!

Foarte important sã-ti împãrtãsesti cuiva cel putin o emotie. Poate fi una din trecut care, nefiind niciodatã exprimatã, continuã sã existe în tine, sau o emotie pe care o vei trãi astãzi sau mâine, în urma unui eveniment.

 E foarte important sã o exprimi tu însuti, dupã ce ti-ai asumat rãspunderea ei, si sã-ti dai seama cã n-ai stiut sã iubesti.

Pune în practicã cele trei etape enumerate mai sus si vei vedea cât bine poate sã-ti facã. Vezi, totul revine la aceeasi idee: sã accepti dragostea din fiecare vorbã, gest sau gând.

 Psih. Daniel C.Muntean

 28 01 2017

                       Contact

          Danykomio Clinique Therapy

     Psihoterapie si Medicina Integrativa 

          by psih. Daniel C. Muntean

           Tel: 0722. 927. 176

          email : danykomio@yahoo.com
facebook 


 Copyright © 2008- 2021 danykomio | contact [at] danykomio.ro